Introducere

Java EE(Enterprise Edition) reprezintă o tehnologie de programare a sistemelor bazate pe servere de aplicaţii. Această tehnologie foloseşte diferite tipuri de componente software administrate de către serverul de aplicaţii, care acţionează ca intermediari între programele clienţilor şi alte servere specializate (de exemplu servere de baze de date). Dacă Java este un limbaj de programare, Java EE este un standard care specifică, pe de o parte, modul de realizare a sistemelor bazate pe servere de aplicaţii, pe de altă parte modul de funcţionare al serverului de aplicaţii şi ``serviciile'' pe care acesta trebuie să le pună la dispoziţie, asfel încât aplicaţia să fie independentă de serverul de aplicaţii. Am inclus cuvântul ``servicii'' între ghilimele, astfel încât el să nu ducă cititorul cu gândul la noţiunea de ``servicii Web'', ci să fie luat în sensul său mai general, de funcţii sau metode pe care aplicaţiile le au la dispoziţie în mediul creat de serverul de aplicaţii. Cu alte cuvinte, principiul ``write once, run anywhere'' este valabil şi în privinţa aplicaţiilor Java EE, în sensul că orice aplicaţie care este scrisă în conformitate cu standardul trebuie să funcţioneze la fel de bine pe Oracle WebLogic, IBM WebSphere, Sun GlassFish, etc. (Am enumerat cele mai cunoscute servere de aplicaţii de astăzi.)

Arhitectura sistemelor dezvoltate în tehnologia discutată aici este dezvoltată pe trei niveluri: client, server de aplicaţii, baza de date, şi reprezintă o evoluţie a arhitecturilor mai vechi, de tip client-server. Având în vedere că în interiorul serverului de aplicaţii există două containere, unul care administrează componente Web(pagini JSP şi JSF), altul care administrează componente de tip EJB (Enterprise JavaBeans), aplicaţia are în general chiar patru niveluri: client(browser de Web), container Web (pagini JSF sau JSP), container de componente EJB, baza de date.